SALUTARI DIN TURCIADeÈi am mari emoÈii în suflet, astÄzi am sÄ vÄ spun Èi eu povestea mea, o poveste incredibilÄ de viaÈÄ care chiar pare ruptÄ dintr-un film.Ãn anul 1994 soarta destinului meu a fost decisÄ de o româncÄ pe nume Nina, ea fiind o prietenÄ bunÄ a mamei mele biologice.Aceasta a vorbit cu cel care mai apoi mi-a devenit tatÄ Èi au decis împreunÄ ca eu sÄ ajung in familia lui.La naÈtere mama mea biologicÄ mi-a pus numele DERYA. Ãn actele mele turceÈti figurez cÄ sunt nÄscutÄ la data de 19 octombrie 1994 în ISTANBUL, dar în realitate în aceastÄ zi am ajuns în sânul familiei mele, eu având deja o sÄptÄmânÄ de viaÈÄ.DupÄ 30 de ani, atât de lungi in sfârÈit tatÄl meu adoptiv mi-a spus cÄ de fapt eu am origini româneÈti Èi cÄ deÈi ei m-au tratat cÄ pe o prinÈesÄ acum a sosit momentul ca eu sÄ aflu adevÄrul.Sincer, toatÄ lumea îmi spunea mereu cÄ sunt atât de diferitÄ de familia mea, deÈi vedeam Èi eu acest lucru, niciodatÄ nu am Ètiut nimic pânÄ acum.Din pÄcate Ètiu numai cÄ mama atunci avea în jur de 20 de ani Èi cÄ numele ei începea cu "G", iar numele sorei mamei mele începea cu "L" Èi avea atunci în jur de 18 ani .Ãn seara zilei de 19 octombrie 1994 familia mea s-a întâlnit cu mama mea biologicÄ pe o strada lateralÄ FATIH VATAN din ISTAMBUL pe lângÄ parcul de distracÈii Èi de atunci am rÄmas cu ei. Cam dupÄ o lunÄ de zile, mama mea biologicÄ a cerut familiei mele sÄ mÄ revadÄ deoarece a decis sÄ plece în România. Atunci s-au întâlnit într-o cafenea din cartierul CENNET din ISTBU, mama mea fiind foarte bucuroasÄ de evoluÈia mea, spunându-i cÄ o sÄ plece cu sufletul împÄcat pentru cÄ a vÄzut cu câtÄ dragoste mÄ creÈteau pÄrinÈii mei .Am avut o viaÈÄ minunatÄ, mi-au daruit toatÄ dragostea lor neconditionatÄ, tatÄl meu, pe nume AHMET, mi-a dÄruit absolut totul.AstÄzi îmi doresc sÄ Ã®mi cunosc mama biologicÄ, sÄ o strâng în braÈe, sÄ o ating Èi sÄ o simt lângÄ mine mÄcar Èi pentru o clipÄ. Ètiu cÄ este foarte greu, aproape imposibil dar vÄ cer ajutorul tuturor românilor din România Èi nu numai, sÄ DISTRIBUITI anunÈul meu cât mai mult posibil poate ajunge Èi la mama mea.Simt în sufletul meu cÄ undeva într-un colÈ de lume, mama mea chiar aÈteaptÄ acest moment Èi chiar mÄ recunoaÈte în primele douÄ poze, de aceea vÄ rog sÄ mÄ sprijiniÈi, sÄ mÄ susÈineÈi Èi sÄ mÄ ajutaÈi, numai cu ajutorul vostru sunt convinsÄ cÄ o sÄ reuÈesc sÄ o gÄsesc .Probabil mai am fraÈi, surori ar fi minunat ca sÄ-i cunosc Èi pe ei.VÄ mulÈumesc vouÄ, tuturor românilor care ajutaÈi mereu aici Èi care faceÈi ca fiecare vis al unui copil adoptat... - The never forgotten Romanian children - Copiii niciodatÄ uitaÈi ai României | Zootzle
